Dragostea încolțește frumos în pământul unde eul începe să fie „gunoi”.

Credința desființează imposibilul și dragostea face ușor tot posibilul.

Despre dragoste se poate scrie toată veșnicia pentru că ea este din veșnicie până în veșnicie.

Dragostea este o boală sufletească care vindecă toate bolile sufletești.

Dragostea are un cost absolut, un țel suprem și o glorie veșnică.

Dragostea diminuează depărtările și anulează îndepărtările.

Dragostea e ca lumina, descoperă tot dar nu disprețuiește nimic.

Dragostea este focul ce-ți mistuie inima pentru a încălzi inimi.

Dragostea este împlinirea cu deplină plinătate.

Dragostea este o boală sufletească care vindecă toate bolile sufletești.

Dragostea este un miracol ce face minuni.

Dragoste înseamnă sacrificiu fără de care-i artificiu.

Dragostea-i și harul morții față de tine însuți și darul renașterii față de Dumnezeu.

Dragostea nu e doar o poartă de acces spre infinit ci infinitatea care accesează orice poartă.

Dragostea triumfă prin sine însuși, dăruindu-se pe sine.

Dragostea posedă dar nu este posesivă.

Dragostea personală îți definește personalitatea.

„Dragostea nu caută folosul său” fiindcă-L cinstește cu adevărat numai pe Dumnezeu!

„Dragostea nu se gândește la rău” deși se confruntă cu răul tuturor timpurilor...

„Dragostea nu se laudă” deși poartă cu adevărat Însuși Chipul lui Dumnezeu.

„Dragostea încununează totul cu „Slava lui Dumnezeu”.

„Dragostea iartă totul” cu bucurie.

„Dragostea crede totul” „împotriva oricărei deznădejdi”.

„Dragostea acoperă totul” cu „sângele Mielului”.

„Dragostea Se dăruie pentru toți” preafericită.

„Dragostea suferă totul” plângând de bucurie.

"Dragostea se bucură de adevăr" iertând și curățând orice nelegiuire.

Dragostea personală îți definește personalitatea.

Dragostea e ca lumina, face să se vadă tot dar nu disprețuiește nimic.

Unde semeni dragoste rodește bucurie.

Dragostea este o boală sufletească care vindecă toate bolile sufletești.

Singurele limite ale dragostei sunt cele impuse de inima omului.

Dragostea diminuează depărtările și anulează îndepărtările.

Dragostea triumfă prin sine însuși, dăruindu-se pe sine.

Dragostea posedă dar nu este posesivă.

Dragostea este un miracol ce face minuni.

Dragostea este focul ce-ți mistuie inima pentru a încălzi inimi.

Dragostea este împlinirea cu deplină plinătate.

Fiindcă Dragostea e totul, din tot ce lipsește dragostea nu mai rămâne nimic.

Dragoste înseamnă sacrificiu fără de care-i artificiu.

Dragostea are un cost absolut, un țel suprem și o glorie veșnică.

Dragostea-i harul morții față de tine însuți și darul renașterii față de Dumnezeu.

Cine are dragoste este condus de ea.

Fericire mai înseamnă și dragoste costisitoare.

Mulți zic cu gura că iubesc din tot sufletul care-i contrazice cu toată puterea!

Faptele dragostei sunt o vorbire în absolut toate limbile.

Tot ce faci te caracterizează... ceea ce faci cu dragoste te evidențiază...

Tot ce faci contează dar ce faci cu dragoste se răsplătește.

Despre dragoste se poate scrie toată veșnicia pentru că ea este din veșnicie până în veșnicie.

Problema oamenilor aroganți și impasibili nu este că n-ar avea dragoste în sine ci faptul că au doar dragoste de sine!

Dragostea nu-i suferință, suferința este doar o moleculă prin care se definește mireasma minunată a dragostei.

Dragostea este ca lumina ce umple ochii tuturor fără a fi ironică sau răutăcioasă cu cei care nu ar merita să o mai vadă.

Toate lucrurile sunt grele unde dragostea-i tratată cu ușurință și toate lucrurile sunt ușoare unde dragostea-i lăsată să-și impună greutatea.

Dragostea face suferința și neliniștea altuia neliniștea și suferința ta și bucuria și liniștea ta, liniștea și bucuria altuia.

Când pui dragoste în tot ce faci, te destinezi a fi dragoste, atunci Dragostea face să fii și a fi este o destinație a infinitului definit de Dragoste.

Se mai spune și că „dragostea-i oarbă”, (pentru a îndritui oarecum faptul că ajunge mai greu pe la unii și deloc pe la majoritatea.)

Dragostea aprinsă folosită împotriva celor ce te vorbesc de rău este arma care le distruge credibilitatea, răbdarea și integritatea care oricum le lipsea!

Chiar dacă dragostea „vine de la sine”, pentru a trăi în dragoste presupune sacrificiu de sine și efort consecvent din partea ta.

Când auzi pe cineva zicând cu gura că iubește din tot sufletul, așteaptă să vezi dacă inima nu-l contrazice.

Persoanele iubite îți rămân aproape oricât de departe ar fi, pe când celelalte, îți sânt totdeauna departe.

Dragostea unui frate în Hristos vine ca vântul dinspre Munte, nu vezi nimic dar îți răcorește ființa.

Nu poți arăta cuiva milă adevărată, dacă Dragostea nu locuiește în tine!

Când razele unei iubiri fierbinți se ating de inimi înghețate, se produc frisoane sufletești!

Și totuși; Dragostea lui Dumnezeu față de noi este limitată, - de alegerea fiecărui individ în parte!

Căldura frățească răcorește sufletul.

Persoanele pe care nu le porți în inimă, le uiți repede.

Dragostea e o putere

Care mai întâi de toate

Propria-ți jertfire-o cere

Și-o minune care poate

Pe sine să se ofere,

Fără vreo dificultate,

Din orice punct de vedere.

Dragostea-i aripa care

Cere în lume s-o întinzi

Cuprinzând pe fiecare

Cu căldură, har, ardoare...

Și nimic să nu pretinzi

De la cineva, că-o doare!

Unde-i dragoste puțină

Ies lacune la lumină

Care strigă; - „Vină! Vină!”

Și problemele domină

Până acolo că culmină

Cu; -„Numai tu, tu iești devină!”

Când ești iubit viața-i dulce,

Când iubești, dulceață-aduce.

Iubind, te luptă să înțelegi,

Ce altfel nu se înțelege;

Că trebuie Dragoste să-alegi,

Așa cum Dragostea te-alege!

Dragostea-i un artificiu

Ce nici un câștig nu are

Dacă nu-i un sacrificiu

Făuritor de valoare.

Oricât ura s-ar impune

Și-ar lupta urâtul –

Se cutremură pământul

Și se trec toate ca vântul

Când Dragostea-Și spune

Undeva Cuvântul!

Infinitul, pentru noi

Dragostea-l divide-n doi

Și ne face oameni noi

Care se divid apoi

Infinitelor nevoi

Din `nainte și `napoi...

Dragostea te-omoară ca

Să poți renaște prin ea.

Dragostea pătrunde-n noi

Și ne face oameni noi

Prin care se-arată apoi

Celor ce trec prin nevoi.

„Iubire” este-o vorbă dulce

Și toți vorbim despre iubire,

„Căci vorbe-n sac” tot omul duce,

Dar folos, vorba n-aduce,

Dacă n-are omul știre

Să-i dea vorbei împlinire.

Dragostea-i ca un palat

în care când ai intrat

ești un rege inspirat

și un rob adevărat.

Dragostea-i dovadă vie

că suntem din Dumnezeu

și că-a Sa Împărăție

este în noi și-a fi mereu,

dăinuind în veșnicie.

De n-ai dragoste faci greu

Chiar și-un lucru pieritor,

De ai, poți să faci mereu,

Lucruri care-n veci nu mor!

Poți să fii un dur, ca Petru

dar să ții în mâna ta,

nu o sabie ci-un sceptru

dovedindu-ți dragostea.